Numele tipului

Mă prinde de mână
Adesea un tip ciudat
Dar tânăr şi de vesel
Şi ma ameţeşte…

După ce mă-nvârte o vreme,
Îmi spuneca de fapt,
El e bătrân,
Şi exista de la începutul lumii…

Mă sperie când începe
Să râdă isteric
Şi-şi aţinteşte privirea asupra mea…
Atunci mă cutremură….

În rest are mâinile calde
Chiar şi prin mănuşile
Ce I le acoperă
Cu atât de multă grijă.

Poartă o pelerină ciudată
Şi nişte ochelari fumurii
Ce-I acoperă
Aproape tot chipul…

Mă prinde în joc
Şi-mi dă drumul
Atunci când consideră el
Că e prea mult.

Uneori cade şi el odată cu mine
Şi plânge amar
Că nu a putut schimba
Totul în mai bine…

Îşi spune “Timp”
Şi crede ca el este
Sigurul vinovat
Pentru tot ce s-a-ntâmplat…