Cu chip şi trup de om,
Te-arăţi în faţa mea
Şi mă laşi să cred
Că-n tine se-ntâlnesc soarele si luna.
Când vrei să fie zi,
Ridici ale tale mâini
Din lumină parcă făcute
Şi faci să plouă cu raze…
Când îţi doreşti să fie noapte
Preschimbi lumina în ceaţă,
Schimbi soarele cu luna,
Şi norii îi transformi în stele…
Nu poţi fi îngrădit…
Eşti însuşi vântul
Ce-mi dă părul la o parte
Să-mi şoptească ce gândeşti…
De-ai vrea,
Ai putea fi chiar
Pasărea ce renaşte
Din propia cenuşă…
De-drăzneşti să visezi,
Visul îţi devine realitate,
Şi eu mă tem ,
Că nu am loc în el…
Te privesc ai mei ochi speriaţi
Şi nu ştiu ce aş putea crede…
Eşti zeu , sau realitate?
Exişti şi eşi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu