M-a trezit in zori
Graba vantului,
Si maini ce se loveau
De copaci, de blocuri,
In general de tot ce-ntalneau
In cale...si ele se grabeau...
Geamul s-a deschis larg,
Si-am vazut cum Ziua,
Cu buclele de aur.
Isi aduna tot parul
Intr-un coc zorit
Cu nori in loc de-agrafe.
Sunt muta si perivesc pierduta.
Si nu-nteleg de ce-a-nceput
Ziua atat de calma pana-cum,
Sa alerge si sa se-ncurce?!?!
Nu-mi spune.
Dar eu stiu.
Nici vantul nu-mi spune,
Si tace mincinos.
Ziua pleaca cu tine,
Iar voi doi, impreuna,
Ati hotarat sa nu-mi spuneti...
Vantul e-actor prost si va tradeaza.
Dar nimic nu mai conteaza.
Ma-ntorc cu fata spre stele
Si inca mai sper in ele.
