Libertate

Degeaba astepti,
eu n-am sa cad,
n-am sa ma impiedic...

si da, ma feresc de priviri
ce musca din mine
cu prea multa foame !

si fug de tine
pentru ca bratele tale
nu stiu sa-mbratiseze,
stiu doar sa ma inchida-n ele...

si-apoi in ce si in cine
sa mai cred cand ochii vostri
sunt atat de straini?

de ce sa caut binele in rau,
de ce sa mai cred in tine?

nu mai stiu cum e sa merg,
ci viata o traiesc in salturi
uneori prea primejdioase,
si-n zboruri prin furtuna...

dar in fata ta n-am sa cad vreodata,
si mana n-am s-o-ntind
ca cineva sa ma ajute
ci imi infig genunchii in pamant
si-mi agat mainile  de stele...

las ploaia sa imi spele fruntea neagra
de ganduri rele
si lacrimile sa-mi stearga obrazul de sarutul fals...
vantul imi va vindeca aripile
iar soarele-mi va jura iar iubirea...

De azi

Cu ochii impaienjeniti
privesc fara sa clipesc fitilul
lumanarii cum arde...ceasul cum numara secunde
si-astept...ce?

Astept ploaia sa-mi bata in geam
si pasi s-aud venind spre mine
dar linistea doare ,
nelinistea-i prea mare...

Si rup iar bucati din mine,
si pare sa nu se mai termine...
Nu cer decat putere
sa uit ce-a fost si sa nu pot retine
ce vine!
Dar cui sa cer altcuiva
decat mie?!

Ochiul tau stiu cum cauta
cea mai mica greseala a mea,
si stiu cum judeci tot ce misc
dar n-am pedeaspa mai mare ca iubirea,
si n-am de la cine astepta decat de la mine!

Muta-ti gandul,
lasa-mi nemarginirea si n-am sa te deranjez,
n-am sa caut nimic si n-am sa astept...

De azi sunt doar eu
si voi restul ....

N-am sa uit

Oricat ai vrea,
Nu-mi poti lua nimic!

Sunt toata a mea,
Si nu-ti cedez
Nici macar un zambet,
Vreo clipire...

De azi sunt mai a mea
Decat am fost vreodata!

Pasu-mi hotarat nu te cheama,
Dar nici nu te lasa...
Privirea-mi nedeslusita,
Nu te vrea, nu te respinge...

Sunt insemnata de libertate,
Si nu are ce sa ma opreasca!

Am sa iubesc iar ,
Si iar voi plange si voi rupe
Bucati din mine de durere,
Si-am sa fac noi cicatrici pe obraji...

Dar n-am sa uit nicicand
Ca port in spate aripi...

N-am sa te las...

Nu imi cere sa uit,
nu imi cere sa iert...

Nu ma crede,
si nu ma urma atunci cand
cu orice pret ma lupt
ca orice sa fie posibil...

Nu ma cauta...
Nu mai sunt eu,
iar tu nu mai esti tu...

Nu imi cere sa trec zambind
prin fata oglinzii ce-mi reflecta
golul atat de mare din mine,
si ranile sangerande...

Ne prefacem
ca noi n-am fost vreodata?

Mintim vantul,
si acuzam ploaia
de instabilitate psihica si emotionala?

Te las sa ma lovesti,
te las sa ma privesti cu ochii in lacrimi,
dar n-am sa te las
sa ma mai cunosti vreodata...

Nu ma multumeste...

Infig dintii in buzele moi,sangerii
Sa-nec in durere aroma vechiului ultim sarut...
Cred cu tarie ca durerea va acoperi
Urmele prea evidente ale trecutului...

Nu cred ca stii...nu ai de unde,
Dar bratele mele nu mai stiu sa indrageasca,
Au uitat cum sa mangaie,
Cum sa se joace cu suvite de par...
Si nici palma nu mai stie sa se agate
Cum se agata de tine...

Ochii privesc degeaba spre geam,
Si degeaba mai au patrunzime...
Nu mai au ochi pe care sa-i patrunda.

Pasul tau nu l-am mai auzit pe aici,
Si ceva imi spune ca nu-l voi mai auzi...
Imi vine greu sa cred,
Si nu ma multumeste gandul ca
Pasul tau se auzea candva aici ...