De aici, de departe

M-am jucat pe rand cu toate,
Si-am facut din fiecare,
Un “ceva” care sa-ti aminteasca
Fara voia ta de mine…

M-am imprietenit cu soarele,
Si din razele lui,
Ti-am facut imbratisari
Lungi si calde…

Am facut un pact cu luna,
Si am promis sa ingrijesc stelele,
Pana ce ea-ti vegeheaza
Somnul si gandul din noaptea tarzie…

Fluturii, i-am mintit fara sa clipesc
Si le-am promis viata lunga,
M-am declarat pentru ei Dumnezeu,
Ca tu sa zambesti si sa ai luciri in privire…

Cu ploaia m-am desurcat usor:
A-nteles ca nu e ceva permanent,
Ci trebuie sa te viziteze ,
Doar cand iti aude oftatul greu…

Vantul nu a cerut nimic in schimb,
Si s-a oferit sa te viziteze
Cand ti-e-ncarcata fruntea
Cu nori negri si grei…

Eu…am preferat sa stau pe margine,
Doar sa privesc…
Nu vreau ca tu sa stii ca am vreun amestec
In fiecare zi de-a ta…

Neliniste

Cand nici ploaia nu ma mai asculta,
Si cade unde si cand vrea,
Ma-ncred in vant si-l fac aliat.
Dar...vantul bate mereu
Din alta directie si nu ma-ncanta
Mereu schimbarea...

Cand nici pasarile nu mai zboara,
Ma-nfioara timpul ce se-opreste
Sa simt si mai acut durerea
Ce-o-nalta-n mine fiecare indoiala...

Cand ma-npsaimanta rasaritul
Nestiind ce va urma,
Nu las soarele sa-mi vada privirea,
Sau soarele sa ma cuprinda,
Ore sau zile in sir...

Cand in mine se nasc si mor doruri imense,
Mi-e greu sa cred...
Ruga nu am si nici Dumnezei,
Care sa poata sa-mi ajute.
Si atunci doar tu imi poti raspunde:
Cat vom mai privi tot noi aceeasi luna?

Aceeasi destinatie

Ma-nspaimanta soarele
Cand toamna,
Da noriideoparte si-si croieste drum
Prin ceata groasa
Si-ajunge la mine...
Ma sperie dorinta lui
De-a ma-ntalni...

Ma-nfioara luna
In noptile-nnorate
Cand se-arata patata,
De norii ce se joaca
Pe cerul imbufnat si negru...

Ma bucura frunza
Ce cade neajutorata
In graba vantului
De-a ma strange in brate...

Ma-nbujoreaza ploaia
Ce cade cu atata ardoare
Pe fruntea mea
Si-mi ia povara
De pe umerii adunati,
Si-mi indreapta spatele...

Si toate ma bucura,
Sau ma-nspaimanta,
Dar ma-ntorc mereu la mine...

Inainte de apus

Privin cerul prea albastru,
Prea perfect,
Am lasat sa-mi scape un gand,
Ce mai apoi
L-am facut inaripata,
Sa-i privesc zborul liber,
Avantul natang...

Am mai lasat printre
Buzele intredeschise,
Si multe soapte
Sau cuvinte mute,
Sa iasa fum...
L-am prefacut in nori
Ce-au ars langa soare
La apus...
Unii din ei au ramas
Sa-mbratiseze luna,
Si s-ascunda in taina stele...

Chiar daca...

Chiar daca frunzele cad
Si vantul bate tot mai des
N-am sa poposesc prea mult...

Cu gandul in nori
Si piciorul pe pamant
N-am sa incerc sa uit...
N-am sa chem furtuni
Si n-am sa ma vrea altcineva...

In schimb iti trimit tie
Ploaia si vantul
Sa te-ngrijeasca
Si sa-mi aduca vesti despre tine...

Eu n-astept nimic
Si nici nu cer...
Eu imi vreau doar marginea de lume,
De unde sa pot veni rar
Cu gand limpede,
Privire senina si pas curat...

Sete de libertate

Din cauza gemurilor aripile
Nu se deschid mereu…nu au cum…

Iar scarile nu-mi folosesc prea mult.
Scarile mi se rup sub talpile grele
Ce le apasa cu mult dor
Si sete de libertate…

Ochii-mi privesc pierduti spre cer,
Si mana se-ndinde adesea
Sa plimbe degetele printer nori
Si raze de soare sau sa apuce luna…

Nu pot sa zbor mereu,
Dar pe pamant nu calc totusi, niciodata…
Si soarele nu ma-ncalzeste
Desi stie ca e important sa o faca…

Vantul mi-e aliat ,
Si e mereu acolo indiferent
Daca mai e vreo urma de pasi
Alaturi de-ai mei…

Invata-ma

De ma porti in gand,
Invata-ma sa cred,
In minuni...
Ca soarele nu doar arde,
Ci si incalzeste...
Ca luna nu m-a tradat,
Si vantul mi-e inca aproape...

Invata-ma sa ascult linistea,
Si sa inteleg cuvantul...
Sa iubesc si sa iert
Cand mi-e greu sa cred...

Invata-ma definitia vietii,
Ajuta-ma sa zbor,
Dar aminteste-mi drumul,
Si nu ma lasa sa ma uit in zari...

Invata-ma drumul spre noi,
Fara trecut sau viitor,
Doar ce-i al nostru.
Sa fim doar "noi" si restul lumii...

Invata-ma ce nimeni
N-a reusit pana acum...

Si totusi...

Imi place sa cred ca nimic nu are limite,
Ca pot zbura si pot tine in palme stele,
Ca pot pasi pe nori albi si ii pot stapani pe cei negri…
Ca iubit mi-e soarele si luna o prietena veche…

Imi place sa ma joc de-a Dumnezeu,
Si sa aduc ploaie de cate ori vreau ma joc in balti,
Sa fac sa ninga cand totul e murdar,
Si sa chem parfum de tei cand mi-e dor de plimbari pe-alei…

Am invatat sa iubesc si sa cred…
Sa nu am reguli, sa sa tin capul sus
Indiferent cat de puternica e furtuna,
Si de cat de tare striga tot trecutul…

Am invatat ca viata e simpla,
Ca sfarsitul nu e altceva decat un inceput,
Ca soarele rasare altfel in fiecare zi,
Si vantul isi schimba mereu directia…

Am uitat sa mai cred...

Am uitat de mai cred sau nu în mine,
În cuvinte, gesturi şi simţri...
Ticăie ceasul şi paşi pe holul lung
Ce duce spre mine nu se aud...

Mi-e frică să ascult tăcere.
Mi-e frică de gânduri, de tot ce-semn.
Vântul vorbeşte de tine,
Şi ştiu că minte...

N-am vise în care să mai cred,
Nu mai am nici paşi să vin spre tine...
Mă mulţumesc să aştept în tăcere,
Şi să nu mai caut motive ...

Şi nu, n-am să vreau să mai ştiu
Dubla semnificaţie a trandafirului ce tace
Şi-şi pleacă capul de-mi citeşte în ochi întrebarea,
Sau a ploii ce cade când mă sufocă dorul de tine...

Haos

Pasesc stramb de cele mai multe ori
Si de curand am observat
Ca nici pamantul umed
Nu-mi mai pastreaza urma…
Ma lasa in voie sa merg,
Dar sa nu ma mai intorc…

Si-apoi cine stie daca asta,
Imi face bine sau rau?
Cine stabileste
De maine va fi bine sau rau?

Nu cred in Dumnezei…
Toate sunt o combinatie ciudata
Intre sacru si profan…

Cred doar in mine,
Si nu vreau sa stiu ce e bine,
Ce e rau…vreau doar timp
Sa aprind in mine gand curat,
Sa ma curat de praf ,
Si sa urc in voie munti,
Scari si piedestale…

Si ce folos?

Am strans in pumnii mei mici,
Tot ce-am vrut sa vezi
Si sa fie doar al tau…

N-a stiut nimeni de ce tac mereu,
Si plang prea mult…
N-a stiut nimeni
De ce-mi adun genunchii la piept,
Si –mi ascund mainile …

Si ce folos ?
Eu am tacut atat ,
In timp ce tot si toate
Stiau ca mint ,
C-ascund si ca iubesc…

Azi …stiu ca ce-am avut,
Sau ce-am crezut al meu
Era al tuturor,
Si –n afara de mine,
Nimeni n-a mintit…

Ma-ndrept spre...ce?

M-a trezit in zori
Graba vantului,
Si maini ce se loveau
De copaci, de blocuri,
In general de tot ce-ntalneau
In cale...si ele se grabeau...

Geamul s-a deschis larg,
Si-am vazut cum Ziua,
Cu buclele de aur.
Isi aduna tot parul
Intr-un coc zorit
Cu nori in loc de-agrafe.

Sunt muta si perivesc pierduta.
Si nu-nteleg de ce-a-nceput
Ziua atat de calma pana-cum,
Sa alerge si sa se-ncurce?!?!

Nu-mi spune.
Dar eu stiu.
Nici vantul nu-mi spune,
Si tace mincinos.

Ziua pleaca cu tine,
Iar voi doi, impreuna,
Ati hotarat sa nu-mi spuneti...
Vantul e-actor prost si va tradeaza.
Dar nimic nu mai conteaza.

Ma-ntorc cu fata spre stele
Si inca mai sper in ele.

Legea nescrisa

Ti-am lasat degeaba
Cuvinte multe si pline,
In mugurii ce stau sa plesneasca…
Ai trecut natang pe langa ei
Si n-ai banuit vreo secunda,
Ca pana si ei incearca sa m-ajute…

Ai pasul mare,grabit…
N-am sa mai incerc,promit, sa te opresc,
Pentru ca oricum nu ar ajuta la nimic.

Am inceput sa indragesc
Tot mai mult glasul vantului
-brusc mi se pare dulce-,
In plus trenul a promis
Ca ma va duce departe,
Iar vantul se tine scai de mine!

Nu ti-am spus pana acum…
Dar vantul si cerneala au fost mereu.
Tu esti nou si stim prea bine:
Mai presus de dorinta…e menirea…

Dor de mine

Am ajuns sa ma joc cu soarele
In fiecare zi…nu mai e nimic deosebit
Sa-l ascult si sa ma arda uneori.

Imi place sa ma ascund uneori,
Sa-l fac sa ma caute,
Dar el ma asteapta…stie c-am sa ma inotrc,
Desi uneori ii simt vocea cum tremura
Impotmolita de lacrimi…
Nu stiu inca de ce se teme…

Luna mi-e si ea prietena veche,
Dar de la o vreme e prea trista,
Sau poate pe mine nu ma mai incanta
Cronica meloancolie?!?!

I-am spus si ei ca e de prisos,
Sa creada in iubire,
Si s-o priveasca cu ochii uimiti!

E doar o joaca.
In cel mai bun caz,o piesa de teatru!
Dar luna insista sa creada ca ea,
E protectorul indragostitilor
Si nu le intelege minciuna
Din care sunt claditi si cladesc…

Soarele ma priveste ciudat
La fiecare discutie pe tema iubirii,
Iar luna…nu imi mai vorbeste de mult…
Eu…am renuntat la amandoi
Si-ncerc acum sa cunosc ce-ascund in mine…

De ce sa mint?

De ce sa mint si eu
Ca soarele e doar unul,
Cand pentru mine
Soarele pare altul
In fiecare dimineata?

De ce sa mint
Ca luna e aceasi ,
In fiecare noapte
Cand ea se schimba mereu?

De ce sa mint ca
Sunt mereu eu
Si niciodata altfel sau altcineva,
Cand ma imbraca nori negri si grei,
Uneori albi incat nu ma mai stiu
Nici macar eu?

Am sa recunosc doar
Ca soarele si luna,
Depind de mine.
Si de cum ii vad,
De fiecare data…

Eu…am dat nastere
De nevoie
Mai multor “eu-uri”
Pe care bune sau rele,
le indragesc…sunt ale mele…

Soarele si luna depind mereu
Doar de mine…
Dar eu…depind de tine,
De cele mai multe ori…

De tu vei vrea...

Ma doare un dor,
Si nu-mi place
Nici macar sa stiu,
Ca vreodata,
Am sa mor…

Nu vreau sa stiu
De maine,
Vreau sa iubesc macar azi…

De maine pamantul
Poate sa se rupa,
Iar eu sa cad…

Si de-au sa ma tina
Aripile bine,
Am sa privesc tot
De departe tare,
Si n-am s alas mai nimic,
Sa ma doboare…

Doar strigatele tale ma vor lovi,
Ma vor strapunge…
Am sa cad,
Si-am sa sfarsesc cu tine,
De asta ti-ar fi dorinta…

Si chiar de nu te pot,
Cuprinde tot in brate,
Am sa te feresc
De furia care vine,
De raul care cade…

Muza...

De ti-as spune
Ca vreau cerul,
Nu ti-ar fi greu 
Sa-ntinzi mana dupa el,
Si sa mi-l oferi…

De-as vrea intr-o dimineata
Luna si stelele la rasarit,
Le-ai aduce
Si-ai face tot
Ca ele sa faca cum vreau…

De ti-as spune
Ca m-am plictisit
Si-as vrea alta lume mai putin ciudata,
Ai schimba-o si pe ea!

Ai aduce marea 
In locul muntilor,
De ti-as cere,
Si-ai distruge
Pana si soarele,
De-ar indrazni
Sa ma-ncalzeasca cand n-as dori…

Ai iubi cu mine ploaia
Si tot amandoi,
Am urao uneori…

Ne-am ascunde ,
Departe unde nimeni
Sa nu ne stie,
Sa ne indragim doar pe noi…

Ai fi tu…
Si uneori ai plange ,
Si vei fi speriat,
De tine si ce-ai face…

Dar atunci te voi ascunde,
In bratele mele,
Si nu-ti voi cere nimic…

Te voi vrea doar pe tinei,
Si n-am sa cer explicatii…
Te las sa ma ai,
Si as uita tot ce-mi vei cere sa uit…

Inceput de lume...

Am hotarat ca de azi,
Voi fi eu Dumnezeul meu!

Voi crede in mine,
Ma voi iubi,
Si tot eu ma voi asculta
Apoi imi voi implini dorintele!

De azi eu sunt Dumnezeu,
Si voi avea spatele
Ceva mai drept,
Barbia mai ridicata,
Privirea atintita mai sus,
Iar pasul si mai hotarat!

Nu ma privi
Cu ruga in ochi,
Ca n-am sa te-ascult!
Am sa te tradez,
Si poate chiar am sa te vand!

Uita

Azi am privit luna
Peste rama ochelarilor
Si nu m-am mai straduit
Ca altadata sa o contemplez...
Nu mai avea rost
Sa las capul pe spate
Si sa zambesc lunii...
Mi se parea in zadar...

Iti spun toate astea,
Recunosc cu o usoara durere...
Insa tot am sa te rog
Sa ramai aici,
Ca-n povestile de dragoste,
Cu fularul meu legat la ochi,
Iar eu sa plec...

Chiar de vei sti
Spre ce m-am indreptat,
Nu ma urma.
Uita tot
Si nu mai zi nimanui nimic.
Taci iar si uita
C-am fost a ta candva...

Toate te-asculta

N –am strazi
Pe care sa pasesc…
Nu mi-ai dat un loc
De care sa-mi amintesc,
Decat franturi prea multe
Si intense…

Stii doar sa-mi trimiti vantul
Sa ma imbratiseze…
Crezi ca asa te simt aproape
Si nu doare la fel de tare…

Pui luna sa-mi rasara,
Sa-mi aminteasca de tine,
Dar ea e muta,nu vorbeste…
Uneori pare chiar surda…

Soarele –l trimiti cand luna e obosita,
Iar el pare sa stie multe,
Dar doar zambeste
Si ma-ndeamna sa visez,sa sper…

Teiul…pe el l-ai invatat
Cand sa-nfloreasca,
Si cand sa se ofileasca…
L -ai mai invatat sa pastreze
Acelasi parfum mereu…

Uneri se intalnesc- probabil din intamplare-
Atunci cand vin sa ma aline,toate…
Pana si soarele si luna
Sunt in acelasi timp pe cer…

Cand au venit toate in acelasi timp
Ultima data,
Le-am spus sa nu se mai oboseasca,
Pentru ca nu ma pot alina,
Nici una…

De atunci, vin rar pe rand,
Si doar zambesc…
Am facut un pact:eu nu intreb,
Ele nu spun nimic de tine…
Dar nici una nu respecta pactul,

Abia acum...

Imi pare rau dar ploaia ,
Nu o pot pune in plic
Si apoi sa ti-o trimit…
Ploaia trebiue s-o simti,
Nu doar sa o lasi sa te ude…
Iar daca o vei asculta atent,
Vei intelege ce-ti spune…

In plic iti pot trimitie doar scrisori,
Sau fotografii…
Dar scrisorile
Trebuie sa fie prea scurte ca sa ajunga la tine,
Asa ca am hotarat de ceva timp,
Sa nu mai scriu scrisori…

Ploaia…nici ea
N –a mai trecut de mult pe aici.
Au inlocuit-o cativa fulgi de zapada
Parca pierduti de casa.
Iar ei pentru ca sunt naivi,
Nu stiu prea multe,
N –au ce-mi spune…
Doar unii din ei stiu de tine…cei mari.
Ei sunt batrani si te cunosc…
Ei mi-au spus ca abia acum
Inveti sa iubesti…