Legea nescrisa

Ti-am lasat degeaba
Cuvinte multe si pline,
In mugurii ce stau sa plesneasca…
Ai trecut natang pe langa ei
Si n-ai banuit vreo secunda,
Ca pana si ei incearca sa m-ajute…

Ai pasul mare,grabit…
N-am sa mai incerc,promit, sa te opresc,
Pentru ca oricum nu ar ajuta la nimic.

Am inceput sa indragesc
Tot mai mult glasul vantului
-brusc mi se pare dulce-,
In plus trenul a promis
Ca ma va duce departe,
Iar vantul se tine scai de mine!

Nu ti-am spus pana acum…
Dar vantul si cerneala au fost mereu.
Tu esti nou si stim prea bine:
Mai presus de dorinta…e menirea…

Dor de mine

Am ajuns sa ma joc cu soarele
In fiecare zi…nu mai e nimic deosebit
Sa-l ascult si sa ma arda uneori.

Imi place sa ma ascund uneori,
Sa-l fac sa ma caute,
Dar el ma asteapta…stie c-am sa ma inotrc,
Desi uneori ii simt vocea cum tremura
Impotmolita de lacrimi…
Nu stiu inca de ce se teme…

Luna mi-e si ea prietena veche,
Dar de la o vreme e prea trista,
Sau poate pe mine nu ma mai incanta
Cronica meloancolie?!?!

I-am spus si ei ca e de prisos,
Sa creada in iubire,
Si s-o priveasca cu ochii uimiti!

E doar o joaca.
In cel mai bun caz,o piesa de teatru!
Dar luna insista sa creada ca ea,
E protectorul indragostitilor
Si nu le intelege minciuna
Din care sunt claditi si cladesc…

Soarele ma priveste ciudat
La fiecare discutie pe tema iubirii,
Iar luna…nu imi mai vorbeste de mult…
Eu…am renuntat la amandoi
Si-ncerc acum sa cunosc ce-ascund in mine…