Toate te-asculta

N –am strazi
Pe care sa pasesc…
Nu mi-ai dat un loc
De care sa-mi amintesc,
Decat franturi prea multe
Si intense…

Stii doar sa-mi trimiti vantul
Sa ma imbratiseze…
Crezi ca asa te simt aproape
Si nu doare la fel de tare…

Pui luna sa-mi rasara,
Sa-mi aminteasca de tine,
Dar ea e muta,nu vorbeste…
Uneori pare chiar surda…

Soarele –l trimiti cand luna e obosita,
Iar el pare sa stie multe,
Dar doar zambeste
Si ma-ndeamna sa visez,sa sper…

Teiul…pe el l-ai invatat
Cand sa-nfloreasca,
Si cand sa se ofileasca…
L -ai mai invatat sa pastreze
Acelasi parfum mereu…

Uneri se intalnesc- probabil din intamplare-
Atunci cand vin sa ma aline,toate…
Pana si soarele si luna
Sunt in acelasi timp pe cer…

Cand au venit toate in acelasi timp
Ultima data,
Le-am spus sa nu se mai oboseasca,
Pentru ca nu ma pot alina,
Nici una…

De atunci, vin rar pe rand,
Si doar zambesc…
Am facut un pact:eu nu intreb,
Ele nu spun nimic de tine…
Dar nici una nu respecta pactul,

Abia acum...

Imi pare rau dar ploaia ,
Nu o pot pune in plic
Si apoi sa ti-o trimit…
Ploaia trebiue s-o simti,
Nu doar sa o lasi sa te ude…
Iar daca o vei asculta atent,
Vei intelege ce-ti spune…

In plic iti pot trimitie doar scrisori,
Sau fotografii…
Dar scrisorile
Trebuie sa fie prea scurte ca sa ajunga la tine,
Asa ca am hotarat de ceva timp,
Sa nu mai scriu scrisori…

Ploaia…nici ea
N –a mai trecut de mult pe aici.
Au inlocuit-o cativa fulgi de zapada
Parca pierduti de casa.
Iar ei pentru ca sunt naivi,
Nu stiu prea multe,
N –au ce-mi spune…
Doar unii din ei stiu de tine…cei mari.
Ei sunt batrani si te cunosc…
Ei mi-au spus ca abia acum
Inveti sa iubesti…

Ce e iubirea?

Ce –ai zice sa ne iubim
Doar uneori?
Asa momentele frumoase
Vor reusi sa ne duca
Dincolo de tot,
Eu implinindu-mi visul de-a fi
Aproape de tine si de luna…

Poate daca o data pe saptamana
Ti-as arata cat te iubesc
S-ar schimba tot,
Si n-as vrea…
Poate eu n-as mai fi eu,
Tu n-ai mai fi tu,
Iar noi amandoi, n-am mai fi noi…

Poti sa crezi ce catastrofa ,
As putea provoca?
Ne-as distruge,
Si n-am mai putea exista
Sub aceasi identitate,
Cu aceleasi simtiri,
Sau vointe…
Am fid oar doi oameni
Care se ascund unul de altul,
Nevrand cu privirea
Sau vreun gests a se raneasca,
Ramanand de piatra tot restul vietii lor…

Dar oare dragostea,
E facuta pentru a ne distruge,
Si pentru asta a fost create?
La –nceput a fost pura,
Chiar divina…
Cu timpul oamenii cruzi
Cu tot felul de asteptari,
Au distrus-o si adus-o
In cea mai cumplita stare,
Capabila sa ne distruga…

Cu toate astea,
Eu cred inca in dragostea noastra,
Ce e parca plina de tot
Ce e mai bun,
Intr-o zi ducandu-ne
Pana aproape de luna…