Pact intre noi doi

Haide acum ,
Noi doi atat de diferiti
Sa faceum un pact,
Sa fim linistiti,
Ca eu nu mai sper,
Ca tu nu mai revi...

Promit solemn cu mana pe mine,
Ca zilele toate,
Ti le dau tie cu tot cu soare.
Anotimpuril ti le poti alege.
Iti dau orice din ele,
Mai putin toamna cu fii ei,
Vantul si ploaia...astea le vreau eu.
Zapada poate fi a amandurora.
Ea poate fi a ta,
Dar sa mai treaca uneori si pe la mine.
Eu vreau luna,noaptea si stelele,
Toamna e deja pe lista,
Dar mai vreau ceva...
Vreau mereu inflorit un tei
Langa banca de sub geamul meu.
Nu-mi da lume multa,
Pentru ca stii ca n-o-ndragesc...
Ma vreau pe mine si-mi ajunge.

Tu ramai cu restul anotimpurilor,
Iar zapada doar,
Va fi si a mea uneori...
Te las sa te bucuri de tot,
In timp ce genunchi-mi
Vor sta implantati in pamant,
Si ma voi ruga sa-ti fie
Iertat pacatul,
De-a ma indragi vreodata.
Te vreau fericit fara de mine.
Fara de toamna care
Sa-ti aduca aminte c-am fost,
Sau ploaia care-a plans
Cand ai plecat...

Eu ma multumesc cu-atat
Si promit sa nu mai cer nimic...
Voi sta cuminte-n camera
Plina de noi ce pastreaza mereu,
Acelasi dulce si trist parfum de tei...

N-am sa mai...

Nu,n-am sa mai scriu
Vreodata cuvinte multe
Si-apoi sa le var in plic...
N-am sa mai trimit scrisori
Nici de adio,
Nici de dor...

N-am sa-ti mai declar iubire,
Pentru ca n-ai crezut
Si n-ai sa crezi in ea,
Si asta va durea
Mai tare decat a facut-o ceva vreodata...

Te las sa pleci iubite...
Mai bine m-as corecta:
Te las sa pleci,
Si-ti promt ca nu te voi uita,
Nu te voi cauta...

Te las sa taci absurd,
Iar eu voi plange prea mult...
Te las,desi n-ai fost al meu,
Dar iti promit sa nu te uit...

Fara de tine...

M-au mintit copacii goi
Si-nfrigurati de vantul rece
Ca n-au stiut nicicand de tine,
Ca n-ai fost vreodata...

Dar eu mai plang
Si-i rog sa-si aminteasca,
Ii implor sa-mi mai spuna
Ceva de tine...

Dar copacii par acum morti,
Si nici pe mine nu ma mai vor...
Ma ignora si privesc inganfati
Spre cer,vorbesc intre ei, nu ma aud...

Am cazut degeaba in genunchi
In fata lor pe aleea plina...
Ei nu s-au indurat,
Ascultare nu mi-au dat...

M-am umilit si te-am dorit
Mai tare ce niciodata...
Te-am plans crezandu-te mort,
M-am resemnat vazandu-te viu...

Vantul

Si da!
De vant vreau sa fiu purtata
Pe aripi mari si pline
De dor, de bine si frumos...

Desi el e rece uneori
Mi-e drag mereu si stiu,
Ca si el ma-ndrageste
Cum n-a mai indragit vreodata...

Uneori vantului,
Ii place sa se joace
Cu ploaia
Aruncand-o in mine...

Frunzele le poarta pe degete
In fiecare toamna,
Si recunoaste
Ca unele ii sunt amante...

Dar eu l-am indragit
Si-l voi indragi mereu pentru ce face,
Cum ma cuprinde-n ale lui brate,
Si face ca nimeni sa nu stie...