luni, septembrie 12, 2011

Libertate

Degeaba astepti,
eu n-am sa cad,
n-am sa ma impiedic...

si da, ma feresc de priviri
ce musca din mine
cu prea multa foame !

si fug de tine
pentru ca bratele tale
nu stiu sa-mbratiseze,
stiu doar sa ma inchida-n ele...

si-apoi in ce si in cine
sa mai cred cand ochii vostri
sunt atat de straini?

de ce sa caut binele in rau,
de ce sa mai cred in tine?

nu mai stiu cum e sa merg,
ci viata o traiesc in salturi
uneori prea primejdioase,
si-n zboruri prin furtuna...

dar in fata ta n-am sa cad vreodata,
si mana n-am s-o-ntind
ca cineva sa ma ajute
ci imi infig genunchii in pamant
si-mi agat mainile  de stele...

las ploaia sa imi spele fruntea neagra
de ganduri rele
si lacrimile sa-mi stearga obrazul de sarutul fals...
vantul imi va vindeca aripile
iar soarele-mi va jura iar iubirea...




De azi

Cu ochii impaienjeniti
privesc fara sa clipesc fitilul
lumanarii cum arde...ceasul cum numara secunde
si-astept...ce?

Astept ploaia sa-mi bata in geam
si pasi s-aud venind spre mine
dar linistea doare ,
nelinistea-i prea mare...

Si rup iar bucati din mine,
si pare sa nu se mai termine...
Nu cer decat putere
sa uit ce-a fost si sa nu pot retine
ce vine!
Dar cui sa cer altcuiva
decat mie?!

Ochiul tau stiu cum cauta
cea mai mica greseala a mea,
si stiu cum judeci tot ce misc
dar n-am pedeaspa mai mare ca iubirea,
si n-am de la cine astepta decat de la mine!

Muta-ti gandul,
lasa-mi nemarginirea si n-am sa te deranjez,
n-am sa caut nimic si n-am sa astept...

De azi sunt doar eu
si voi restul ....