Cu ochii impaienjeniti
privesc fara sa clipesc fitilul
lumanarii cum arde...ceasul cum numara secunde
si-astept...ce?
Astept ploaia sa-mi bata in geam
si pasi s-aud venind spre mine
dar linistea doare ,
nelinistea-i prea mare...
Si rup iar bucati din mine,
si pare sa nu se mai termine...
Nu cer decat putere
sa uit ce-a fost si sa nu pot retine
ce vine!
Dar cui sa cer altcuiva
decat mie?!
Ochiul tau stiu cum cauta
cea mai mica greseala a mea,
si stiu cum judeci tot ce misc
dar n-am pedeaspa mai mare ca iubirea,
si n-am de la cine astepta decat de la mine!
Muta-ti gandul,
lasa-mi nemarginirea si n-am sa te deranjez,
n-am sa caut nimic si n-am sa astept...
De azi sunt doar eu
si voi restul ....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu