Doar noi doi...

Multe duminici să fie
Şi nimeni să nu ştie
Să ne asculte,
Să ne vadă măcar...

Multe ploi să iubim împreună
Şi picurii lor să ne alinte,
Să ne fie casă ploaia,
Iar iarba s-o călcăm
Cu piciorul gol...

Să ne mângâie
Fiecare frunză,
Fiecare fărâmă de viaţă,
Iar spinii să ne iubească...

Fulgerele şi tunetele
Vor fi melodioase...
Vor fi piesa noastră
Înfiorătoare de dragoste...

Iubire mută

Îmi strigi tare
Şi mă doare...
Te sărut şi-apoi
Te prefaci în piatră...

Te ating,
Dar eşti lipsit de viaţă...
Eşti rece,
Dar privirea ta îmi declară
Ne-ncetat aceaşi iubire.

Ochii ţi-au rămas vii,căprui...
Parcă mai vii ca niciodată...
Atunci când ma privesc,
Varsă lacrimi...

Braţele tale
Au rămas suspendate
Îmbrăţişându-mi odata trupul...
Eşti stâncă,
Şi-acum mă doare
A ta atingere...

A ta iubire mă-ngheaţă
Şi mă face şi pe mine de piatră,
Făcându-mă mută,
Declarându-ţi iubirea
Prin lacrimi şi priviri pătimaşe...

Cu gust de vânt

Şi te sărut acum pe tine,
Arunc luna de la geam,
O-mping să cadă
Şi-o adun apoi de jos
Când pleci...

Şi din praf şi cioburi o refac
Să mă iubească ea
Cât timp
Eşti tu plecat...

De vi şi pleci iar şi iar,
S-ar putea ca luna să obosească.
Să plece cu tine
Şi să rămân cu praf de luna
În palma stângă,
Praf de stele-n păr,
Şi gustul tau de vânt pe buze...