Multe duminici să fie
Şi nimeni să nu ştie
Să ne asculte,
Să ne vadă măcar...
Multe ploi să iubim împreună
Şi picurii lor să ne alinte,
Să ne fie casă ploaia,
Iar iarba s-o călcăm
Cu piciorul gol...
Să ne mângâie
Fiecare frunză,
Fiecare fărâmă de viaţă,
Iar spinii să ne iubească...
Fulgerele şi tunetele
Vor fi melodioase...
Vor fi piesa noastră
Înfiorătoare de dragoste...
Un comentariu:
e foarte frumoasa imi place,da la ultima strofa zici ca te referi la aia din familia adams xD
te pup,oana
Trimiteți un comentariu