Ti-am lasat degeaba
Cuvinte multe si pline,
In mugurii ce stau sa plesneasca…
Ai trecut natang pe langa ei
Si n-ai banuit vreo secunda,
Ca pana si ei incearca sa m-ajute…
Ai pasul mare,grabit…
N-am sa mai incerc,promit, sa te opresc,
Pentru ca oricum nu ar ajuta la nimic.
Am inceput sa indragesc
Tot mai mult glasul vantului
-brusc mi se pare dulce-,
In plus trenul a promis
Ca ma va duce departe,
Iar vantul se tine scai de mine!
Nu ti-am spus pana acum…
Dar vantul si cerneala au fost mereu.
Tu esti nou si stim prea bine:
Mai presus de dorinta…e menirea…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu