Am uitat de mai cred sau nu în mine,
În cuvinte, gesturi şi simţri...
Ticăie ceasul şi paşi pe holul lung
Ce duce spre mine nu se aud...
Mi-e frică să ascult tăcere.
Mi-e frică de gânduri, de tot ce-semn.
Vântul vorbeşte de tine,
Şi ştiu că minte...
N-am vise în care să mai cred,
Nu mai am nici paşi să vin spre tine...
Mă mulţumesc să aştept în tăcere,
Şi să nu mai caut motive ...
Şi nu, n-am să vreau să mai ştiu
Dubla semnificaţie a trandafirului ce tace
Şi-şi pleacă capul de-mi citeşte în ochi întrebarea,
Sau a ploii ce cade când mă sufocă dorul de tine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu