Nu imi cere sa uit,
nu imi cere sa iert...
Nu ma crede,
si nu ma urma atunci cand
cu orice pret ma lupt
ca orice sa fie posibil...
Nu ma cauta...
Nu mai sunt eu,
iar tu nu mai esti tu...
Nu imi cere sa trec zambind
prin fata oglinzii ce-mi reflecta
golul atat de mare din mine,
si ranile sangerande...
Ne prefacem
ca noi n-am fost vreodata?
Mintim vantul,
si acuzam ploaia
de instabilitate psihica si emotionala?
Te las sa ma lovesti,
te las sa ma privesti cu ochii in lacrimi,
dar n-am sa te las
sa ma mai cunosti vreodata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu