Doi ochi senini
Pierduti privesc in sus
Si revad si acum
Ce eu nu mai stiu…
Ei stiu ce eu am uitat
Si simt ce eu
Nu mai stiu sa simt,
Dar a lor privire e nefericita…
Si plang des…
Sufletul le pare rupt
Si nu mai stiu sa creada
La fel cum o faceau…
Si par pierduti
In necunoscut
Intr-o lume straina
Parca nestiuta de ei pana atunci…
Se adancesc
Pe zi ce trece
Tot mai tare
Intre cei uitati de soarta…
Indurerati si sufocati
Uneori de o durere mare
Cer disperati un ajutor
Uitat de ei intr-un asternut…
Abia tarziu inteleg
Ca cei doi ochi caprui
Sunt ajutorul meu,
Iar eu sunt ajutorul lor…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu