Fantasma...

Lovesc cu spatele zidul masiv
Din roci mari , dure si reci…
Deschid greu usa din lemn masiv si vechi
Zgomotoasa si frageda…

In jur ,e pustiu…esti doar tu…
Undeva departe
Uitandu-te spre mine,
Si totusi prin mine…

Te vad acum cum strangi
Copacul trist in brate
Si-ntrebi Divinitatea
De ce m-a luat ?

Fug acum spre tine
Dar tu nu simti nimic…
Decat o pala de vant
Racindu-ti obrazul – era mana mea..

In drum spre tine
Trandafirul plin de disperare
Incercand sa ma opreasca
A rupt o bucata din rochia ce-o purtam…

‘Sunt langa tine…’
Iti soptesc ,dar degeaba.
Fugi de frica vantului
Ce spre tine venea miscand frunze…

Ai fugit spre usa veche,
Iar in drum,
Ai gasit matasea alba
Ce trandafirul o plangea…

Acum intelegi
Ca eu sunt vantul…
Boarea ce-ti racea buzele si obrazul…
Eu sunt fantasma ta…