Rup din al meu păr
Un inel ce-ţi aparţine,
Ca-ntregul meu
Păgân şi ne-nsemnat trup şi suflet.
Cu atingeri şi priviri
Mai pătimaşe decât
Mi-a fost dat să văd vreodată
Îl strângi în palma ta…
O palmă de obicei albă
Ce acum sufocă
Singurul sentiment pur,
Iubirea ce zace în mine…
Eziţi sa-l pui pe deget
Şi cu ochii în lacrimi
Îl strângi tot mai tare,
Şi-l striveşti cum poţi mai bine…
Sleit de puteri
Desfaci al tău crud pumn
Şi ceva te loveşte,
Îţi răneşte ochii…
Inelul rupt din al meu păr
Străluceşte acum,
Mai tare decât a făcut-o
Soarele vreodată…
Deşi luminează aşa tare,
Nu-ţi arde fina piele
Ci o mângâie uşor
Cu o imensă grijă pentru tine…
Plângi speriat,
Şi o lacrimă de-a ta,
Îţi ajunge în palmă,
Şi devine piatra inelului tău…
Era o lacrimă pură,
Iar acum e o piatră neagră,
A unui inel fermecat
Ce străluceşte doar la tine…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu