Durere

Acum pe-un pian imens şi negru
Se văd cum zac mari pete albe, de durere.
Pianul negru, cântă melodii funebre.
Seara se lasă, iar luna nu mai răsare…

Floarea din colţ, se usucă.Moare încet,
Ploaia o plânge, vântul oftând bate lin.
Petalele mov cad şi ploaia cade tot mai grea.
Seara se lasă, iar luna nu mai răsare…

Felinarul e bătrân.Nu mai luminează,
Şi umbrele nu mai vor să mai apară.
Lumina se stinge-ncet, şi-njurul meu e iar pustiu.
Seara se lasă, iar luna nu mai răsare…

Plânsul mă-neacă, şi nu mai am scăpare.
Mă afund tot mai tare-n ce ei numesc vindecare.
Dar vântul mă doare, ploaia cade şi pianul cântă funebru.
Seara se lasă, iar luna nu mai răsare…