Mâna

Înc-o mână stă întinsă
La un întunecat colţ de stradă,
Şi cerşeşte-un gând,
O vorbă măcar de la cel ce a uitat să fie el…

Adesea fuge trupul ce stă mereu
Cu-o mână întinsă
Şi-a lui glas răgneşte cu disperare,
Ca el să mai treacă şi sa-l privească…

Privind adesea cerul,
Cu mâna-ntinsă.Vrea noaptea,
S-apuce luna, şi-apoi s-o agaţe
Pe cer în lumea lui…

De atâta aşteptare
Trupu-I se mişcă tot mai greu,
Şi noaptea-I zi , şi ziua noapte,
În visul lui.

Vântul bate mereu,
Iar paşii celui ce-a uitat să-l mai privească,
Dispar şi nu-l poate urma,
Şi nici întunericul nu-l ajută…

Şi-apoi priveşte-n spate,
De-unde o rază de lumină simte,
Şi zăreşte-o mână
Ce către el stă întinsă…