luni, mai 24, 2010

In miez de noapte

M-am îmbrăcat în noapte şi nu ţi-am spus
Te-am aşteptat pe tine să vi,să mă observi...
Dar ai tăcut şi te-ai ascuns nătâng.

M-ai lăsat să cred
Că-n tine se-ntâlnesc soarele şi luna
Că tu eşti răsăritul
Şi apusu-ntruna

Că n-ai să-mi uiţi vreodată visul
Şi vei face orice,
Dar te-ai ascuns sub pleoape
Rămânând doar eu,
Cu vântul şi cu luna...soarele l-ai luat cu tine...

Şi ultima mea speranţă
S-a stins în miez de noapte...
Lăsând în urmă amintiri deşarte
Şi paşii tăi ce nu mai duc la tine,
Lăsându-mă în întuneric

Şi ochii şi-au pierdut sclipirea
Şi zâmbetul a dispărut
Iar tu...poate n-ai ştiut că sunt...
Aici doar pentru tine,
Şi n-ai ştiut c-ascunde iubirea-n mine,
Cum n-ai ştiut că sufăr
Şi n-ai auzit că încă te mai strig...

Şi încă mai aştept
Dar doar ploaie mai bate-n geam
Şi gândurile mele ascunse de tine
M-apasă şi mă dor...

Sufletul meu te strigă
Dar strigătul meu e mut
Tu nu mă mai auzi...
Mi-aduc aminte de soare,de tine
Trăiesc din amintiri
Şi nu mai cred decât în mine.

Made by Fr33 Spirit & C8ilu

2 comentarii:

Anonim spunea...

Si prima poezie facuta de noi =))=))=)) domne ce ma amuza :))

Brad Dan spunea...

El (se aude dar nu se vede, un glas puternic dar afectat de un guturai)

Ia soarele'napoi, da-mi vantul si cu luna!
Dezbraca-te de noapte si invaluie-te-n mare
Ca pentru mine... soarele de-ti dau imi e totuna
Dar noaptea... ascundea dorinta mea