Realitate indusa

Sunt aievea trupuri de copii
Ce găzduiesc oameni maturi,uneori mahmuri
În tumultul perfid
Poluat de maşini luxoase,
Muzică la maxim şi haine de firmă,
Alimentate cu parfumuri scumpe,
Între oameni care au uitat:
Orice minte visează să trăiască!
„SĂ TRĂIM BINE!”

Au uitat adevărata realitate
Şi au clădit alta alimentată cu coca-marijuana
Sorbită permanent din cupă de şampanie scumpa
Cu exstăzy.
OARE TRĂIM BINE?

Mâini scheletice tremurânde,
Murdare cer îndurare,
Fiindcă trăiesc bine!
Se-ntind la geamuri fumurii
Care de multe ori nu se deschid
FIINDCĂ UNII TRĂIESC BINE!

Când se deschid sigur în stânga
Apare o blondă platinată,
Ce lasă să i se vadă mâna albă
Cu manichiură franţuzească
Ce scutură scrumul ţigarii cu eleganţă,
TĂTICUL VREA CA FIICA LUI SĂ TRĂIASCĂ BINE!

Restul portofelar uitat cu neglijenţă
În torpedoul maşinii de teren,
Este aruncat cu scârbă în palma celui ce nu cere nimic,
Cere un loc în care să-şi găsească demnintatea,
Să-şi odihnească trupul.
TĂTICUL LUI ,ADEVARAT,A BĂUT VODCA...DAR CE VINĂ ARE EL?

El nu e nimeni altul decât viitorul,
Cel ce duce pe umeri povara greului,
Cel ce minte şi fură ca să trăiască,
Cel ce trăieşte în subsolul vilelor voastre luxoase,
Cel ce fură învăţătură din parafrazele voastre stupide ,
Copiază modul vostru de viaţă,
Crezând că dacă încearcă cocktail-ul coco-mari-extazy
Poate vedea cum puteţi trăi voi ,
Visul la care el visează.
Picat în moarte lui letargică,
El se amuză şi spune:
„SĂ TRĂIŢI BINE!”