Normalitate

Cu cat entuziasm
Se-ndreapta spre o noua zi…
Cata fericire pe capul lor
Ca urmeaza un nou inceput…

Sarmanii…ei nu stiu oare
Ca ziua de maine
Inseamna despartirea de azi,
Si scoate din ei tot ce-i mai grotesc ?

Si cata fericire
E-n a lor sarmane suflete
Ce zac pustii in trupuri reci…
Te doare doar sa le vezi!

Al lor zambet s-a stins demult…
Privirile le sunt reci
Iar vorbele goale,
Dar ei nu stiu…

Mai bine taci…sa nu le spui !
Ei cred ca asa e mai bine,
Si nu vad dincolo de cuvinte…
Traiesc in normalitatea lor !

De acolo nu-i vei scoate.
Nu te vor lasa sa-i rupi,
De-a lor normalitate
Si sa-i duci in ale tale vise !

Incearca sa le dai
In fiecare zi cate o mica doza
Dar ai grija…
Nu prea mult,pentru ca nu vor intelege !

Du-I cate putin in fiecare zi
In ceea ce tu numesti normalitate
Si fa-i sa inteleaga
Ce-ar trebui sa gandeasca la asfintit…