Ingerii plang,
Si ale lor aripi se rup
La fiecare adiere de vant,
Iar lacrimile lor sunt sange…
Au fete albe si trasaturi finute,
Prinse in maini gingase
Ce par usor de rupt
Chiar si cu iubire…
‘De ce plang ei oare,
Iubite ?’
Cu privirea trista,
Se gandeste…
Privesc nedumerita,
Iar el,cu ochii in lacrimi,
Imi sopeste,
Pierzandu-si incet glasul… :
‘Ei stiu cat de mare
E a noastra iubire…
Dar stiu bine ,
Ca a venit sfarsitul…’
Niciodata nu mi-a spus ceva,
Cu atata durere…
Ii simt si eu durerea
Ce mi-o transmite prin mana…
Ma-nbratiseaza puternic,
Si-mi uda obrazul
Cu ale sale lacrimi…
Nu l-am simtit nicicand
Cum o fac acum…
Se smulge din ale mele brate ,
Si pleaca in bratele ingerilor,
Care acum plang si mai tare,
Iar el ramane fara suflare…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu